Schizofrenia

Tot ce trebuie să știi despre cauze, simptome și tratament specializat

Ce este schizofrenia?

Schizofrenia este o tulburare psihică gravă în care oamenii interpretează anormal realitatea.

Schizofrenia poate duce la o combinație de halucinații, iluzii, gândire și comportament extrem de dezordonate.

Cunoscută inițial ca Demence precoce (Morel) sau dementia precox (Kraepelin), a rămas cunoscută în literatură ca schizofrenie, termen ales de Paul Eugen Bleuler pentru a exprima scindarea dintre gânduri, emoții și comportament la pacienții cu această afecțiune.

Persoanele cu schizofrenie necesită tratament pe tot parcursul vieții.

Tratamentul administrat timpuriu poate ajuta la diminuarea simptomelor înainte de apariția complicațiilor grave.

schizofrenie
tratament schizofrenie

Nu se știe ce cauzează schizofrenia, dar cercetătorii consideră că o combinație de genetică, chimie a creierului și mediul în care persoana se dezvoltă contribuie la dezvoltarea tulburării.

Studiile de neuroimagistică arată diferențe între structura creierului și sistemul nervos central al persoanelor cu schizofrenie. Deși cercetătorii nu sunt siguri cu privire la semnificația acestor schimbări, ei indică faptul că schizofrenia este o boală a creierului.

Schizofrenia apare în mod egal la femei și la bărbați. Diferența dintre sexe o face vârsta de debut al bolii. Debutul la bărbați este mai timpuriu decât la femei. Vârsta de debut pentru bărbați are un vârf între 10-25 ani, iar pentru femei între 25-35 ani, și încă un vârf la vârsta mijlocie (aproximativ 45 de ani).

Studiile actuale analizează o multitudine de factori posibil implicați: genetici, neuroanatomici/de neurodezvoltare, circuite neuro-funcționale, electrofiziologici, neurochimici și neurofarmacologici, imunologici, endocrinologici, socio-familiali, etc.

Persoanele cu schizofrenie nu au adesea cunoștință că dificultățile lor provin dintr-o tulburare mentală care necesită îngrijiri medicale. Așa că de multe ori se încadrează în familie sau prieteni pentru a obține ajutor.

Bleuler consideră că la baza scindării mentale a pacienților stau simptome fundamentale specifice,
concretizate în 4 procese psihopatologice cunoscute ca cei 4 A:

Autism

retragere în lumea interioară

Ambivalența

existența a două sentimente puternice, dar opuse

Afectivitate

tulburări în sfera afectivității, cu tendința spre aplatizare

Asociații

perturbarea capacității asociațiilor psihice și simptome secundare precum halucinațiile, delirul, tulburările de comportament.

Etapele evoluției schizofreniei

❶ Etapa premorbidă

modificări de personalitate (trăsături de tip schizotipal sau schizoid) caracterizate de pasivitate, lipsa comunicării, introversie, disfuncţionalităţi cognitive (deficit de atenţie, alterări ale memoriei de lucru), inabilitate relaţională socială.

❷ Etapa prodromală

scăderea semnificativă a capacităţilor cognitive şi pierderea tangenţială a contactului cu realitatea (retragerea socială şi inabilitatea de prospectare a viitorului; deteriorarea comportamentului profesional sau comportament marcat excentric; neglijență marcată în ținuta vestimentară și igiena personală).

❸ Episodul psihotic

dominat de apariția simptomatologiei pozitive sau negative, asociat cu alte simptome specifice ce completează tabloul clinic.

❹ Remisiunea

cu ștergerea simptomatologiei pozitive și negative.

❺ Reacutizarea

reprezentată de reapariţia simptomelor pozitive în mai puţin de 6 luni.

❻ Recăderea

reprezentată de un nou episod psihotic instalat după cel puţin 6 luni de la remisiune.

Factori de risc

Deși nu se cunoaște cauza precisă a schizofreniei, anumiți factori par să crească riscul de dezvoltare sau declanșare a schizofreniei, inclusiv:

  • Antecedente familiale de schizofrenie
  • Activare crescută a sistemului imunitar, cum ar fi inflamația sau bolile autoimune
  • Vârsta înaintată a tatălui
  • Unele complicații ale sarcinii și nașterii, cum ar fi malnutriția sau expunerea la toxine sau viruși care pot afecta dezvoltarea creierului
  • Consumul de medicamente care afectează mintea (psihoactiv sau psihotrop) în perioada adolescenței și la vârsta adultă
schizofrenie

Consumul de droguri, alcool și tutun este frecvent întâlnit în schizofrenie și influențează negativ complianța terapeutică, precum și evoluția bolii.

Ai nevoie de mai multe informații?

Sună și discută cu un specialist chiar acum

Evoluție și pronostic

La schizofrenie, evoluţia în timp variază considerabil de la o persoană la alta. Cei mai mulţi pacienţi au perioade de exacerbare şi de remisiune a simptomelor. Alţii păstrează un nivel stabil al simptomelor şi al dizabilităţii, nivel care poate să se întindă de la moderat la sever. Majoritatea pacienţilor au cel puţin încă un episod psihotic după primul lor episod. Însă sunt dese cazuri când survin mai multe episoade.

Evoluţia schizofreniei mai este influenţată şi de orientarea şi motivarea personală, precum şi de sprijinul primit, sub forma asistenţei pentru refacerea capacităţilor şi pentru recuperare.

O mică parte din pacienţi (aprox 10%) rămân sever bolnavi pe perioade îndelungate de timp. Ei sunt acele persoane pe care le vedem în media sau despre care auzim că sunt „nebunie”, ceea ce contribuie la concepția greșită a populației despre schizofrenie.

Între o jumătate şi două treimi din oamenii cu schizofrenie se ameliorează semnificativ sau se recuperează, unii dintre ei aproape complet.

Evoluţia bolii şi recuperarea sunt determinate de un cumul de factori biologici, psihologici şi socio-culturali. Aceşti factori pot fi influenţaţi. Din aceste motive, există şanse considerabile ca pacienţii să ducă o viaţă independentă, să-şi poarte singuri de grijă şi să-şi reia activitatea în familie sau la locul de muncă.

Tratament Schizofrenie

Chiar de la introducerea antipsihoticelor în tratamentul bolilor psihiatrice, în urmă cu jumătate de secol, stabilind un pas important în managementul tratamentului pentru schizofrenie, această arie terapeutică a fost caracterizată printr-o continuă încercare de a optimiza rezultatele terapeutice, în efortul de a ajuta pacienții.

În terminologia clasică, antipsihoticele au fost numite neuroleptice. Foarte multe dintre medicamentele antipsihotice descoperite la începuturile farmacopsihiatriei se folosesc și în ziua de azi.

Descoperirea clozapinei a fost o piatră de hotar în tratamentul pentru schizofrenie și al altor tulburări psihotice. Clozapina a fost introdusă în tratamentul schizofreniei la începutul anilor 1970 doar în unele țări din Europa, fiind mai apoi introdusă și în SUA, la începutul anilor 1990.

A fost primul antipsihotic care trata simptomele schizofreniei cu un risc minimal în apariția simtomatologiei extrapiramidale (efectul advers cel mai des întâlnit la administrarea de antipsihotice, în special cele tipice, manifestat prin contracturi musculare și posturi bizare).

schizofrenia

În acest moment, în terapia medicamentoasă a schizofreniei se utilizează două tipuri de antipsihotice: tipice și atipice.

Antipsihoticele tipice: sunt primele apărute, din spectrul haloperidolului, cu posibile efecte secundare neplăcute.

Antipsihoticele atipice: de ultimă generație, sunt diferențiate de cele clasice printr-o probabilitate scăzută de apariție a efectelor adverse.

Experiența dată de anii de studii clinice a dovedit faptul că terapia medicamentoasă nu este suficientă în tratarea acestei afecțiuni, de aceea în ultimii ani, intervenția a devenit interdisciplinară: psihiatru, psiholog și asistent social.

Alianța terapeutică psihiatru-pacient este mult mai eficentă în urma intervenției psihologice, care aduce cu sine o mai bună percepție a bolii, o creștere a complianței la tratament și o interacțiune mai eficientă pacient-medic.

Scopul principal nu este vindecarea…

Scopul principal este redobândirea unei înalte funcționări socio-profesionale, de aceea este importantă intervenția la nivel educațional, atât la nivelul pacienților, cât și la nivelul familiei și societății în general.

O înțelegere corectă a afecțiunii conduce pacientul către o relaționare bună cu psihiatrul și deschidere în ceea ce privește întreg procesul terapeutic.

vindecare schizofrenie

Ai nevoie de mai multe informații?

Sună și discută cu un specialist chiar acum

Clinica Hope - clinică psihiatrie si psihoterapie bucuresti

În tot acest proces, psihiatrul joacă rolul cel mai important, fiind singurul care poate detalia și explica întreaga simptomatologie, riscurile și gradul posibil de recuperare. Scopul principal al procesului terapeutic este acela de a crește perioadele de remisiune și de a scădea intensitatea episoadelor psihotice acute.

Clinica Hope – clinică specializată de psihiatrie și psihoterapie vine în sprijinul dumneavoastră cu cele mai eficiente programe de tratament specifice pentru această afecțiune.

În cadrul Clinicii Hope vorbim deschis despre afecțiunile psihice, pentru că primul pas spre vindecare e conștientizarea și acceptarea realității – faptul că ai nevoie de sprijin.

În ce constă tratamentul schizofreniei

În ce constă tratamentul schizofreniei

Experiența dată de anii de studii clinice a dovedit faptul că terapia medicamentoasă nu este suficientă în tratarea acestei afecțiuni, de aceea în ultimii ani, intervenția a devenit interdisciplinară: psihiatru, psiholog și asistent social.

 

În cadrul clinicilor specializate, toate tipurile de intervenție sunt corelate în programe dedicate, așa cum este și cazul programului „CONEXIUNI” din cadrul clinicii noastre.

Informații și programări: 0724 792 901

Urmarește-ne pe: